Anxietate

Anxietatea de separare: cum o depășim la copii și adulți

Postat pe de Elena Enescu
24
sept.

Ce este Anxietatea de Separare?

Anxietatea de separare este o tulburare emoțională caracterizată printr-o teamă excesivă și nejustificată de separare de persoanele sau locurile de care un individ este atașat. Este important de subliniat că, deși anxietatea de separare este considerată o etapă normală în dezvoltarea timpurie a copiilor, persistența sau reapariția ei la vârste mai mari sau la maturitate poate indica o problemă mai serioasă. Imaginează-ți o ancoră aruncată în adâncul inimii, legându-te cu putere de cineva sau de ceva. Când această ancoră este smulsă, chiar și pentru scurt timp, furtuna anxietății se dezlănțuie.

Anxietatea de Separare la Copii: O Lupă Asupra Emoțiilor Delicate

La copii, anxietatea de separare este frecvent întâlnită în jurul vârstei de 6-8 luni și atinge apogeul în jurul vârstei de 18 luni. Este perfect normal ca un bebeluș să plângă când mama pleacă din cameră. Această reacție reflectă o legătură puternică și un sentiment de siguranță pe care îl resimte în prezența figurii de atașament. Totuși, când această anxietate persistă dincolo de vârsta preșcolară sau devine debilitantă, interferând cu activitățile zilnice, este necesară o atenție sporită. Gândește-te la anxietatea de separare ca la o umbră care se întinde asupra zilei unui copil, întunecând bucuria și transformând momentele obișnuite în provocări. Conform unui studiu publicat în „Journal of the American Academy of Child & Adolescent Psychiatry”, aproximativ 4% dintre copii suferă de anxietate de separare la un moment dat în timpul copilăriei.

Simptomele Anxietății de Separare la Copii

  • Refuzul de a merge la școală sau la grădiniță.

  • Coșmaruri legate de separare.

  • Frică excesivă că ceva rău se va întâmpla cu persoana de care este atașat (de exemplu, un accident, o boală).

  • Plângeri frecvente de dureri de stomac, dureri de cap sau alte simptome fizice înainte de separare.

  • Refuzul de a dormi singur sau de a sta singur în cameră.

  • Atacuri de panică sau crize de plâns când este anticipată separarea.

  • Agățarea excesivă de figura de atașament.

Exemplu: Maria, o fetiță de 7 ani, a început să plângă în fiecare dimineață înainte de a merge la școală. Se plângea de dureri de stomac și spunea că se simte rău. Refuza să intre în clasă fără mama ei și se agăța de ea cu disperare. Mama Mariei a observat că aceste simptome au apărut brusc, după ce bunica fetei, de care era foarte apropiată, a fost internată în spital. În acest caz, anxietatea de separare a Mariei era, cel mai probabil, declanșată de teama că ar putea pierde și alte persoane dragi.

Strategii Eficiente pentru a Ajuta Copiii să Depășească Anxietatea de Separare

  • Crearea unei rutine predictibile: O rutină constantă oferă copilului un sentiment de siguranță și control. Stabilește o rutină clară pentru dimineață, pentru ora de culcare și pentru momentul plecării.

  • Exersarea separărilor scurte: Începe cu separări scurte și crește treptat durata. De exemplu, poți lăsa copilul cu un bunic sau cu un prieten apropiat pentru o oră, apoi pentru câteva ore, apoi pentru o zi întreagă.

  • Oferirea de obiecte de consolare: Un obiect de consolare, cum ar fi o jucărie preferată sau o păturică, poate ajuta copilul să se simtă mai sigur și mai confortabil în absența figurii de atașament.

  • Discuții deschise și oneste: Vorbește cu copilul despre sentimentele lui. Ascultă-l cu atenție și validează-i emoțiile. Nu minimaliza teama lui, dar asigură-l că este în siguranță și că vei reveni.

  • Evitarea prelungirii despărțirilor: Prelungirea momentului despărțirii poate intensifica anxietatea copilului. Spune-i „la revedere” cu încredere și pleacă fără să te mai întorci.

  • Tehnici de relaxare: Învață-l pe copil tehnici simple de relaxare, cum ar fi respirația profundă sau vizualizarea. Aceste tehnici îl pot ajuta să se calmeze în momentele de anxietate.

  • Jocul de rol: Joacă-te cu copilul de-a „plecatul și venit”. Acest joc îl poate ajuta să se familiarizeze cu ideea separării și să o perceapă ca pe ceva temporar și predictibil.

  • Colaborarea cu școala/grădinița: Discută cu educatorul sau învățătorul despre anxietatea copilului tău. Colaborați pentru a crea un mediu sigur și susținător pentru el la școală.

  • Consolidarea încrederii în sine: Încurajează copilul să își dezvolte abilități și să își asume responsabilități. O încredere în sine mai puternică îl va ajuta să facă față mai ușor provocărilor, inclusiv separării.

Studiu de caz: Un studiu realizat de Universitatea din California a demonstrat eficacitatea terapiei cognitiv-comportamentale (TCC) în tratarea anxietății de separare la copii. Copiii care au participat la ședințe de TCC au prezentat o reducere semnificativă a simptomelor de anxietate și o îmbunătățire a capacității de a face față separării.

Anxietatea de Separare la Adulți: Când Legăturile Devin Lanțuri

Anxietatea de separare nu este doar o problemă a copilăriei. Deși mai rar diagnosticată la adulți, ea poate avea un impact semnificativ asupra vieții personale, profesionale și sociale. La adulți, anxietatea de separare se manifestă, de obicei, în relațiile romantice, dar poate fi prezentă și în relațiile cu membrii familiei sau cu prietenii apropiați. Imaginează-ți o plantă cățărătoare care se agață cu disperare de un suport. Dacă suportul este îndepărtat, planta se simte vulnerabilă și se teme că se va ofili.

Simptomele Anxietății de Separare la Adulți

  • Frică excesivă că se va întâmpla ceva rău cu persoana de care este atașat (de exemplu, un accident, o boală).

  • Îngrijorare constantă cu privire la soarta relației.

  • Gelozie excesivă și suspiciune nejustificată.

  • Dificultate în a petrece timp singur.

  • Nevoie constantă de reasigurare și validare din partea partenerului.

  • Frică de a pierde controlul sau de a fi abandonat.

  • Dificultate în a lua decizii fără consultarea persoanei de care este atașat.

  • Simptome fizice, cum ar fi palpitații, transpirație sau dificultăți de respirație, atunci când este anticipată separarea.

  • Evitarea situațiilor care ar putea duce la separare.

Exemplu: Andrei, un bărbat de 35 de ani, se simțea extrem de anxios ori de câte ori soția lui pleca în călătorii de afaceri. Îi trimitea mesaje constant și o suna de mai multe ori pe zi pentru a se asigura că este bine. Nu putea dormi bine când ea era plecată și se simțea copleșit de un sentiment de singurătate și de frică. În acest caz, anxietatea de separare a lui Andrei afecta serios relația lui și calitatea vieții lui.

Strategii Eficiente pentru a Depăși Anxietatea de Separare la Adulți

  • Identificarea și confruntarea cu gândurile iraționale: Anxietatea de separare este adesea alimentată de gânduri negative și distorsionate. Învață să identifici aceste gânduri și să le confrunți cu dovezi concrete. De exemplu, dacă te gândești „Dacă pleacă, înseamnă că nu mă mai iubește”, întreabă-te: „Există motive reale să cred asta?”.

  • Dezvoltarea unui sentiment de sine independent: O persoană cu anxietate de separare are adesea un sentiment de sine slab dezvoltat și se definește prin relația cu ceilalți. Investește în hobby-uri, interese și activități care te fac să te simți bine cu tine însuți.

  • Îmbunătățirea abilităților de comunicare: Comunică-ți nevoile și temerile partenerului într-un mod asertiv, dar respectuos. Învață să asculți activ și să empatizezi cu sentimentele lui.

  • Stabilirea unor limite sănătoase: Este important să ai propriul spațiu și să te simți confortabil cu ideea de a petrece timp singur. Nu te baza exclusiv pe partener pentru a-ți satisface toate nevoile emoționale.

  • Practicarea mindfulness-ului: Mindfulness-ul te ajută să te concentrezi pe momentul prezent și să reduci anxietatea legată de viitor. Poți încerca meditația, yoga sau alte tehnici de relaxare.

  • Terapia cognitiv-comportamentală (TCC): TCC este o formă eficientă de terapie care te poate ajuta să schimbi gândurile și comportamentele care contribuie la anxietatea de separare.

  • Construirea unei rețele de suport: Concentrează-te pe consolidarea relațiilor cu prietenii și familia. A avea un sistem de suport solid te poate ajuta să te simți mai sigur și mai puțin dependent de o singură persoană.

  • Acceptarea incertitudinii: Viața este plină de incertitudini, iar relațiile nu fac excepție. Învață să accepți că nu poți controla totul și că nu poți garanta viitorul unei relații.

  • Îmbunătățirea stimei de sine: O stimă de sine scăzută poate contribui la anxietatea de separare. Lucrează la îmbunătățirea imaginii de sine prin stabilirea de obiective realiste, auto-compasiune și concentrare pe punctele tale forte.

Când să Căutăm Ajutor Profesional

Dacă anxietatea de separare interferează cu viața ta de zi cu zi, dacă te simți copleșit de emoții negative sau dacă ai dificultăți în a gestiona simptomele pe cont propriu, este important să cauți ajutor profesional. Un terapeut sau un psiholog te poate ajuta să identifici cauzele anxietății tale, să dezvolți strategii de coping eficiente și să îmbunătățești calitatea vieții tale. Nu ezita să ceri ajutor. Este un semn de putere, nu de slăbiciune.

Resurse Utile și Suport

  • Asociația Română de Psihoterapie: https://www.psihoterapie.ro/ – Poți găsi terapeuți și psihoterapeuți acreditați în România.

  • Clinici și cabinete de psihologie: Caută online clinici și cabinete de psihologie din zona ta care oferă servicii de terapie pentru anxietate.

  • Grupuri de suport online: Există numeroase grupuri de suport online pentru persoanele care suferă de anxietate de separare. Aceste grupuri pot oferi un spațiu sigur și susținător pentru a împărtăși experiențe și a primi sfaturi.

  • Cărți și articole despre anxietatea de separare: Informarea este un pas important în gestionarea anxietății de separare. Caută cărți și articole scrise de specialiști în domeniu.

Amintește-ți, nu ești singur în această călătorie. Cu ajutorul potrivit și cu eforturi susținute, poți depăși anxietatea de separare și poți construi relații sănătoase și împlinitoare.

Elena Enescu